Astăzi....

Astăzi, parcă după o veșnicie, m-am trezit ”pisicită” în patul de acasă. A fost așa de bine! Măcar o dată pe an îmi permit să îmi iau o minivacanță de ziua națională a României. Chit că suntem prăpădiți, săraci, vai de noi, dar măcar o zi să ne mândrim că suntem români. În amintirea vremurilor glorioase...

This is the way i feel right now..

I'm goin' home tomorrow. So I feel good! :)

This is the way i feel right now..

E o senzație tare ciudată când toți spun despre tine că ești o persoană de ținut aproape, dar toată lumea te îndepărtează....

Prima ninsoare.

Mereu mă simt ca un copil când prima ninsoare deschide sezonul de iarnă. De ce? Pentru că mă duce cu gândul la Crăciun, vacanță (mult dorită în perioada asta), brad, colinde, Hrușcă, frig, ger, bulgări de zăpadă, distracție, vin fiert, familie... Pe scurt, relaxare totală!

Pentru că totuși încă nu e vacanță, trebuie să revin la proiectele atât de obligatorii de la facultate.... Să fie cu spor.

Târg de Crăciun... :)

De ieri am început la asociația Green and Wild , unde sunt și eu voluntară, un program de atelier de creație, unde putem veni cu toții cu materiale reciclabile sau care nu le mai folosim acasă, sau ac cu ață, șnururi &stuff, pentru creare de obiecte noi, cu scopul de a le vinde într-un târg de Crăciun, iar banii colectați se vor strânge pentru acțiuni de caritate viitoare. Eu am început să fac brățări, cu verde, alb și roșu. Poze vor veni zilele următoare, căci se aude un photoshooting pentru promovarea activității. Can't wait for it! :X

Astăzi....

... pentru că am avut o pauză de 2 ore între cursuri, am fost să mănânc la cantină, apoi am savurat un ștrudel într-un părculeț de lângă facultate. Vremea de afară era prea faină, ca să nu te oprești puțin să te alinți. În timp ce mâncam, vreo 30 de vrăbiuțe s-au adunat pe lângă mine, ciripind gălăgios, vrând să mă anunțe parcă că vor să împart ”papa meu bun” cu ele. Pentru că au venit între timp și niște porumbei să le susțină, m-am lăsat pradă lor, și am lăsat să curgă câteva firmituri... Erau atât de bucuroase!

M-am săturat de...

M-am săturat de toate standardele lumii actuale. M-am săturat să văd toate ”domnișoarele” de 5-8 cum se așteaptă una pe alta ”la colț” dimineața pentru a-și fuma țigara, pentru a se ”mobiliza” să intre la ore, unde nu vor sta decât maxim jumătate de program, că deh, școala e prea grea și nu vrea decât să te prostească.

M-am săturat de modul în care se încep toare ”relațiile” actuale: nu pentru că ești frumoasă (acea frumusețe interioară, care radiază în caracterele exterioare), ci pentru că ai un număr de sutien cât mai mare (updatat la medic, ca să fii mai sexy); nu pentru că există acea ”compatibilitate” în gusturi, hobby-uri, pentru că efectiv ai ce vorbi cu acea persoană, ci pentru că ai mașini și conturi nenumărate...

M-am săturat să văd cum majoritatea examenelor nu sunt luate pe bune, în sensul că persoana în cauză chiar și-a dat interesul să înțeleagă materia, să o învețe, pentru că i-a plăcut, ci sunt luate datorită metodelor actuale de copiat, care se upgradează pe zi ce trece..

Dar eu încă nu m-am săturat să lupt împotriva curentului actual, pentru că încă mai cred în sistemul de valori propriu. Încă!

E noiembrie, joi...

E toamnă, e mai frig, e ziua mai scurtă, totul se pregătește de hibernare... Iar mintea mea se trezește pentru parțialul de săptămâna viitoare. Și pentru pregătirea de la asociație!

Gânduri de seară...

E început de noiembrie. Incredibil de repede trece timpul... Momentele, lucrurile, prietenii actuali devin trecut, și după o perioadă se înlocuiesc, realizezi că de fapt sunt de neînlocuit, încerci să te reîntorci, uneori îți iese, alteori nu... Altă dată te trezești tu dat deoparte, pentru simplu fapt că nu mai îndeplinești cerințele actuale..  Life is so complicated...

Aseară am ieșit cu o parte din colegii de facultate în oraș, pentru a marca momentul Halloween-ului... A fost o atmosferă frumoasă. La fel a fost și azi dimineață, la ore, când toți eram foarte obositi :)

Acum, după o odihnă lungă, e rândul temelor viitoare, care parcă nu se mai termină...