Live your live; It is just one.

De-a lungul timpului, mi s-a spus deseori cum ca viata e scurta, ca trebuie traita la timp, ca ar trebui sa traiesc clipa, si cel mai important- sa am grija sa am in preajma mea doar prieteni adevarati, pe care ma pot baza atat la bine, cat si la greu.

Pana acum recent ori nu prea intelegeam la ce se refera aceste fraze, sau efectiv nu imi pasa. De multe ori apelam la fraze de genu "o las pe maine, ca si maine este o zi". Asta pana recent. Mai exact, weekendul trecut, cand am avut alaturi de mine cativa prieteni, pentru a sarbatori ca am mai "colectat un trandafir in buchetul vietii".

Alaturi de ei am petrecut niste momente extrordinare. Am stat, am ras, am povestit, am facut misto de ceea ce se intampla in jurul nostru, iar in spre final am devenit foarte filosofi, dupa care am deventi ce mai mari dansatori posibili. A fost o stare de bine, de relaxare generala.

Datorita lor am realizat ca totul nu e asa cum credea ca este. Si de atunci am grija mai mult de ceea ma inconjoara. Voi lasa in preajma mea doar pe cei ce merita atentia mea, care imi sunt alaturi si in momente mai dificile, nu doar "cand o duc bine". Si totodata nu voi mai lasa pe nimeni sa imi afecteze viata, rutina zilnica. Cu atat mai mult, nu voi mai lasa in preajma mea "prietenii adevarati", care nu vor decat sa profite de mine :) In the other hand, I'm still me!

Toamna... se numara creditele!

Este finalul lui septembrie. Este final de luni. Acest moment mi se pare unul foarte interesant, din atatea puncte de vedere... S-a terminat vara, a inceput toamna, totul se transforma din verde in alte culori precum galben, rosu, gri, vremea se raceste, recolta se strange (din pacate, totul la un nivel mult prea mic fata de anii trecuti), a inceput scoala, indata incep si cursurile la facultate... Toata lumea e dintr-o data mai activa :)

Azi toata ziua am avut chef sa stau in pijamale, cu o carte in mana (nu am uitat obiceiul asta, contrar vremurilor actuale), si cu o cana de ceai langa mine. De tei. Cu o lingurita de zahar. Ca pe vremuri. Mereu aceasta aroma mi-a amintit de casa in care a locuit atatia ani bunicul meu drag, alaturi de care imi petreceam verile mai mult sau mai putin calde, si din care nu lipsea niciodata acest ceai. Era un fel de ritual propriu. Si de atunci de fiecare data cand beau ceai de tei, imi amintesc de vremurile trecute, si ma napadeste o nostalgie de nedescris. Mi-e un dor nebun de el!

Dar sunt constienta ca nu ma mai pot intoarce niciodata in trecut. Viata merge inainte, oricat ai incerca sa dai totul inapoi. De aceea voi merge inainte, cu toate piedicile puse, cu amintirea celor nu mai sunt printre noi in suflet, si cu familia si prietenii adevarati alaturi de mine! :)

Seara de vara

Seara, ploaie, nori, luna, stele, racoare
Munti, brazi, cabana, foc de tabara
Prieteni, chitara, tinerete
Pat moale, patura pufoasa, pisica alintata, carte buna, ceai fierbinte.

Suna tentant, nu?
Seara de vara, racoroasa
E perfecta pentru o plimbare linisitita
Intr-o lume atat de agitata.

Zile trec mereu, clipele nu stau nicio clipa
Dar clipele astea nu se intorc niciodata.
Traieste clipa!

[27 iulie 2012]

Picuri de vara.

Imi cer scuze ca nu am mai scris de mult timp pe blog. Rutina zilnica nu mi-a mai permis sa mai intru foarte des, datorita unui program incarcat si a unei conexiune destul de proaste la internet. Sper ca sunteti cu totii bine.


Ce am facut in ultima perioada? Pentru unii poate nu ii intereseaza, sau altora li se pare neinteresant. Principalul "ocupant" al timpului meu liber a fost in special invatatul, atat pentru sesiunea din toamna (da, stiu, nu e tocmai ok sa ai restante mai mereu, dar prefer sa am o restanta si sa imi tina mintea "treaza" invatand pentru ea, decat sa imi pierd acel ritm de invatat peste vara), cat si pentru mine, aprofundandu-mi cunostintele.

In rest, am profitat cat de mult de ceea ce pot sa fac acasa. Am stat cu pisica, cu puiul de catel, am dormit din plin, si nu in ultimul rand m-am intalnit cu persoane cu care nu am mai stat de vorba parca de ani de zile. Senzatia aia metaforico-euforico-nostalgica e interesanta! :)

Cautare spre infinit.

Te caut in umbra, te caut in vis.
Iti mai amintesti de tot ce mi-ai promis?
Totul s-a schimbat, parca s-a racit putin.

Stropii de ploaie dilata spatiul de lucru
Totul incepe sa tinda spre infinit

Am inceput sa te caut.
Am crezut ca te-am gasit. M-am inselat.
Unde esti?


[26 iulie 2012]

Finally holiday

Intr-un final am terminat si eu acest an universitar. A fost un an si cu bune, si cu rele, am cunoscut persoane noi, unele prietenii s-au strans puternic, iar altele s-au racit din varii motive. Nu ma pot plage de chestia asta, caci nimeni nu este perfect. Doar ca fiecare dintre noi (si eu, bineinteles) trebuie sa analizam tot ce am facut bine.. si sa mergem mai departe! Pentru ca viata e facuta din pasi mici, pe care ii facem zi de zi. Fiecare miscare facuta in fiecare clipa ne poate intoarce viata in cu totul alta directie.

Viata nu inseamna doar lucruri bune, si nici doar lucruri rele. Nici doar invatat, munca, stress, nedormit, etc, dar nici distractie non stop. Viata e o suma din toate. Cel mai greu e gasirea formulei magice pentru a echilibra totul!

Visul unei nopti de vara.

Se lasa seara.
Fiecare incepe sa se pregateasca de somn, de relaxare.
Incet, incep, vezi ca un bec isi pierde puterea
Proprie sa lumineze totul din jurul lui.


Cerul prinde sute de nuante de albastru,
Iar soarele adauga putin sange.


Vine noaptea, bine imi pare,
Luna sare si apare,
Mi se pipereaza mintea. Intru
intr-un vulcan prin de energie.


Mi se spune animal de noapte.
Ca am o stare diferita.
Ca nu mai sunt aceeasi ca pe timpul zilei.
 Posibil. Doar ca nu pot face nimic sa combat...

Tentative.

Asta seara luna s-a ascuns.
Poate nu de toti. Poate ii e frica de mine.

E noapte, e liniste. Lumea deja incepe sa doarma.
Dar  exista o stea care este inca treaza.
Steaua aia e a mea!
...dar din pacate eu inca nu o vad.

Am orbit eu sau se ascunde ea?
Sau e prea sus ca sa o vad eu?
Trebuie sa tintesc mai sus
Ca sa o pot zari....

E sesiune. Sunt nervi la mijloc.
Sunt niste emotii uitate pe un raft,
prafuite, si ascunse undeva intr-un colt,
sa nu le vada nimeni...

[27 mai 2012]

Pentru multi e o noutate faptul ca scriu poezii. Dar de fapt e o pasiune veche, redescoperita datorita apropiatilor :)

Tic-tac, tic-tac, timpu-i limitat...

M-am trezit azi, in miijloc de mai, intr-o zi racoroasa, innourata, in prag de sesiune. In curand voi termina cel de-al patrulea semestru universitar. Pe scurt, ma aflu la jumatatea facultatatii. Si nu imi vine sa cred!


Mi se spune des in ultima perioada ca sunt tanara, ca nu am nicio grija, ca am tot viitorul in fata, si sa lupt pentru toate visele pe care le am. Dar incep incet sa ma intreb daca visele mele merita atata atentie, intr-o lume intoarsa parca pe dos...


Dar tot continui sa sper ca tot ceea ce fac zi de zi nu este fara rost..

Taman acum ti-ai gasit?

Astazi am avut o zi lunga. A inceput de la facultate, unde a fost bine, si a continuat cu multe alte chestii "extrascolare" precum intalniri neprevazute in autobuz cu persoane cu care nu m-am mai intalnit de foarte mult timp, sau cu blocarea in mijlocul traficului, din cauza unui simplu... mars al fanilor U Cluj.

Eu personal nu am nimic cu jucatorii de fotbal, sau cu fotbalul in general, doar ca mi se pare ca fotbalul romanesc a ajuns unul jalnic, cel putin in ultima perioada. Il inteleg ca si sport, nu am nimic de comentat, inteleg ca iti place stilul de joc al unei formatii, ca iti doresti sa castige, dar... ar trebui sa se rezume la atat. Nu mi se par deloc normale toate petardele, tortele, bataile din tribune, daramite sa blochezi circulatia in centrul orasului, iar sute (pot spune chiar mii) de oameni sa astepte sa treci tu pe acolo, in timp ce canti infocat imnul formatiei favorite sau le injuri pe restul.

Eu vara nu dorm.

Pentru ca in ultima perioada multe persoane m-au implorat sa revin pe blog, pentru ca se simte lipsa mea intr-un mod miraculos pe aici, iata ca ne intalnim din nou, printre randuri de vara.

In ultima perioada, tot timpul meu (mai mult sau mai putin) liber s-a impartit intre facultate, somn, iesit prin diferite locatii (iarba verde, la o cafea, etc), si mai pe nou scris poezii, iar blogul a ramas undeva ascuns pe un raft plin de amintiri.

E vara.  E soare. E cer senin. E cald. Toata lumea a inceput sa reinvie. Peste tot unde te uiti, e agitatie. Vezi lume plimbandu-se, fugind, stropindu-se cu apa, mancand inghetata, alergand cu cainii, si asa mai departe. Si aceasta agitatie m-a prins oarecum si pe mine. Nu stau o clipa locului (bine, in afara de cand dorm). Si e fain!

2.1.2.3

Nici ca s-a terminat bine sesiunea clasica din iarna, ca a si inceput sesiunea 2.1.2.3. E sesiunea din anul 2, semestrul 1, cu numarul 2, ce cuprinde 3 examene. Cu alte cuvinte, am 3 restante, pe care le dau in decusrul acestei saptamani, in 3 zile consecutive. Semestrul ce tocmai s-a incheiat nu a fost usor, dimpotriva: materiile au fost faine, mi s-au parut interesante, dar a fost prea mult. Prea multa materie de invatat intr-un timp scurt. Poate unii ma considera "un student care nu isi da interesul, care nu e capabil sa ia examene, etc", dar eu personal sunt bucuroasa ca am reusit sa iau restul examenelor, plus toate colocviile/proiectele aferente fiecarui examen.

Acum ma pregatesc fizic si psihic pentru a reusi, pe cat se poate, sa iau si urmatoarele examene ce urmeaza.O sa fie bine pana la urma!

Sesiune time

E greu.

E greu sa stai in fiecare zi sa inveti, pana iti ies ochii din cap, simtind uneori ca in loc de neuroni ai apa chioara.

E greu sa vezi zi de zi ca profesorii nu fac altceva decat sa te streseze suplimentar, si sa dea la examene subiectele cele mai grele, astfel incat sa te intorci la restante, pentru ca facultatea sa aiba bani sa ii plateasca...

E frustrant cand toti ies afara si se bucura de zapada venita din abundenta, iar tu trebuie sa stai sa inveti...

Sincer, sunt satula sa tot stau, sa invat, sa ma enervez din cauza profilor, si uneori sa chiar cred ca sunt proasta, asa cum vor ei sa ma simt, doar pentru ca nu sunt in stare sa iau niste examene...

Dar macar nu sunt satula sa sper, Sper ca la un moment dat sa fie bine. Sa revina totul la normal!

Remember the time.

E geniala senzatia pe care o ai atunci cand te intalnesti cu prieteni cu care nu te-ai mai vazut de mult, cand depanati amintiri, povestiti ce ati mai facut, si va propuneti sa iesiti in continuare!

E fain atunci cand vezi ca lumea totusi nu te uita, isi face timp sa te sune sa vada ce mai faci, cum mai esti, sau pur si simplu sa iti mai auda vocea...

Multumesc celor care imi sunt alaturi in aceasta grea sesiune. True friendship never die! :)

The new year is here!

2012.. Un an atât de metiatizat! Totul din cauza viitoarei-presupuse-apocalipse. Ba ca murim, ba ca trăim şi nu vom avea nimic... Totul este atât de zăpăcit.

...Şi la fel este şi programul meu din ultima perioadă. Parţiale, nervi, stress, bagaje, drum spre casă, nervi din cauza scumpirilor CFR ce intră într-o buclă infinită, fără a se face nimic în legătură cu infrastructura, familie, prieteni, Crăciun, revelion, hop în tren şi din nou proiecte, nervi, erori, bucle infinite nedorite, examene, sesiune, etc. Ca la poli!

Ce îmi doresc pe acest an? Să fiu sănătoasă, să am puterea necesară să trec cu bine toate examenele cu brio, să fiu înconjurată de prieteni (nu cantitativi, calitativi), să fie dreptate, să dispară corupţia, profesorii de la toate nivelurile să nu dea note decât pe cunoştinele elevilor, dar să le şi predea atât cât au nevoie, şi într-o manieră astfel încât să înteleagă, să nu mai arunce lumea gunoaie pe unde apucă, să fim mai civilizati peste tot pe unde mergem, să...., săăăă....

Ştiu. Ştiu că sunt o idealistă. Dar sunt totodată încăpăţânată. Şi o să lupt cât pot pentru ceea ce îmi doresc. Până o să pic lată. Când imi doresc să fie altcineva, cu aceleaşi idealuri, care să lupte în continuare . Pentru că se poate.