Toamna... se numara creditele!

Este finalul lui septembrie. Este final de luni. Acest moment mi se pare unul foarte interesant, din atatea puncte de vedere... S-a terminat vara, a inceput toamna, totul se transforma din verde in alte culori precum galben, rosu, gri, vremea se raceste, recolta se strange (din pacate, totul la un nivel mult prea mic fata de anii trecuti), a inceput scoala, indata incep si cursurile la facultate... Toata lumea e dintr-o data mai activa :)

Azi toata ziua am avut chef sa stau in pijamale, cu o carte in mana (nu am uitat obiceiul asta, contrar vremurilor actuale), si cu o cana de ceai langa mine. De tei. Cu o lingurita de zahar. Ca pe vremuri. Mereu aceasta aroma mi-a amintit de casa in care a locuit atatia ani bunicul meu drag, alaturi de care imi petreceam verile mai mult sau mai putin calde, si din care nu lipsea niciodata acest ceai. Era un fel de ritual propriu. Si de atunci de fiecare data cand beau ceai de tei, imi amintesc de vremurile trecute, si ma napadeste o nostalgie de nedescris. Mi-e un dor nebun de el!

Dar sunt constienta ca nu ma mai pot intoarce niciodata in trecut. Viata merge inainte, oricat ai incerca sa dai totul inapoi. De aceea voi merge inainte, cu toate piedicile puse, cu amintirea celor nu mai sunt printre noi in suflet, si cu familia si prietenii adevarati alaturi de mine! :)