Visul unei nopti de vara.

Se lasa seara.
Fiecare incepe sa se pregateasca de somn, de relaxare.
Incet, incep, vezi ca un bec isi pierde puterea
Proprie sa lumineze totul din jurul lui.


Cerul prinde sute de nuante de albastru,
Iar soarele adauga putin sange.


Vine noaptea, bine imi pare,
Luna sare si apare,
Mi se pipereaza mintea. Intru
intr-un vulcan prin de energie.


Mi se spune animal de noapte.
Ca am o stare diferita.
Ca nu mai sunt aceeasi ca pe timpul zilei.
 Posibil. Doar ca nu pot face nimic sa combat...

Tentative.

Asta seara luna s-a ascuns.
Poate nu de toti. Poate ii e frica de mine.

E noapte, e liniste. Lumea deja incepe sa doarma.
Dar  exista o stea care este inca treaza.
Steaua aia e a mea!
...dar din pacate eu inca nu o vad.

Am orbit eu sau se ascunde ea?
Sau e prea sus ca sa o vad eu?
Trebuie sa tintesc mai sus
Ca sa o pot zari....

E sesiune. Sunt nervi la mijloc.
Sunt niste emotii uitate pe un raft,
prafuite, si ascunse undeva intr-un colt,
sa nu le vada nimeni...

[27 mai 2012]

Pentru multi e o noutate faptul ca scriu poezii. Dar de fapt e o pasiune veche, redescoperita datorita apropiatilor :)

Tic-tac, tic-tac, timpu-i limitat...

M-am trezit azi, in miijloc de mai, intr-o zi racoroasa, innourata, in prag de sesiune. In curand voi termina cel de-al patrulea semestru universitar. Pe scurt, ma aflu la jumatatea facultatatii. Si nu imi vine sa cred!


Mi se spune des in ultima perioada ca sunt tanara, ca nu am nicio grija, ca am tot viitorul in fata, si sa lupt pentru toate visele pe care le am. Dar incep incet sa ma intreb daca visele mele merita atata atentie, intr-o lume intoarsa parca pe dos...


Dar tot continui sa sper ca tot ceea ce fac zi de zi nu este fara rost..

Taman acum ti-ai gasit?

Astazi am avut o zi lunga. A inceput de la facultate, unde a fost bine, si a continuat cu multe alte chestii "extrascolare" precum intalniri neprevazute in autobuz cu persoane cu care nu m-am mai intalnit de foarte mult timp, sau cu blocarea in mijlocul traficului, din cauza unui simplu... mars al fanilor U Cluj.

Eu personal nu am nimic cu jucatorii de fotbal, sau cu fotbalul in general, doar ca mi se pare ca fotbalul romanesc a ajuns unul jalnic, cel putin in ultima perioada. Il inteleg ca si sport, nu am nimic de comentat, inteleg ca iti place stilul de joc al unei formatii, ca iti doresti sa castige, dar... ar trebui sa se rezume la atat. Nu mi se par deloc normale toate petardele, tortele, bataile din tribune, daramite sa blochezi circulatia in centrul orasului, iar sute (pot spune chiar mii) de oameni sa astepte sa treci tu pe acolo, in timp ce canti infocat imnul formatiei favorite sau le injuri pe restul.

Eu vara nu dorm.

Pentru ca in ultima perioada multe persoane m-au implorat sa revin pe blog, pentru ca se simte lipsa mea intr-un mod miraculos pe aici, iata ca ne intalnim din nou, printre randuri de vara.

In ultima perioada, tot timpul meu (mai mult sau mai putin) liber s-a impartit intre facultate, somn, iesit prin diferite locatii (iarba verde, la o cafea, etc), si mai pe nou scris poezii, iar blogul a ramas undeva ascuns pe un raft plin de amintiri.

E vara.  E soare. E cer senin. E cald. Toata lumea a inceput sa reinvie. Peste tot unde te uiti, e agitatie. Vezi lume plimbandu-se, fugind, stropindu-se cu apa, mancand inghetata, alergand cu cainii, si asa mai departe. Si aceasta agitatie m-a prins oarecum si pe mine. Nu stau o clipa locului (bine, in afara de cand dorm). Si e fain!