Rasul este contagios! [reloaded]

Ipoteza: ia una bucata filmulet de pe internet, care vrei sa se intample si in viata reala.
Concluzie: toata lumea este happy, chit ca autobuzul este plin.

Demonstratia? Simpla. In seara asta, din statia de la facultate, asteptam un autobuz catre casa, autobuz asteptat de alti.. destul de multi tineri. Cand a ajuns in statie, cu totii ne-am urcat, si stateam atat de inghesuiti, incat abia puteam respira. Primul meu gand a fost... sa ma enervez, dar cand am auzit cativa tineri mai "dusi cu pluta", asa ca mine, incepand sa faca poante, m-a pufnit rasul. La fel ca pe toti pasagerii din autobuz. Pe langa faptul ca toti radeam ca trebuia sa ne tinem unul de altul sa nu picam pe jos, efectiv la un moment dat radeam cu totii in nestire. La final cu totii ne-am imbratisat cu "coechipierul" de tinut in picioare.

Iata unul din marile motive pentru care ador acest oras in care stau acum, chit ca facultatea la care am veni e cum e... Iar acum merg catre cel de-al doilea motiv, asociatia din care fac parte, de care m-am indragostit din ce in ce mai mult...

This is the way i feel right now..

Foi, pixuri, stilou, creioane, radieră, ascuțitoare, etichete, folii transparente, caiete, carti, markere, liniare, nervi, rabdare, stress, ceai, cafea, mancare, nesomn, telefoane, cursuri... Lista poate continua. E sesiune again!

Vine moșu! [reloaded]

În seara asta am avut plăcerea să mă întâlnesc din nou cu moșu. Un buchet superb de trandafiri roșii au ajuns în locuința mea, cu o întârziere acceptată, datorată distanței, din partea unui bun prieten din localitatea natală. Îți mulțumesc, Alexandru, pentru această surpriză plăcută!

So, lets come back to the projects... :)

Vine moșu!

Azi iar m-am simțit toată ziua ca un copil. Să fie de vină că aseară, pe tren, stăteam cu o ”parteneră de călătorie” și număram stele, case, căruțe, etc? Să fie de vină atitudinea foarte familială, adultă și totodată copilăroasă de la asociație? Sau poate cojile de portocale de pe calorifer? ...pentru că e decembrie? Sau pentru că pur și simplu... vine Moș Nicolae in seara asta?

Ați fost cuminți, copii de toate vârstele?:)

Astăzi....

Astăzi, parcă după o veșnicie, m-am trezit ”pisicită” în patul de acasă. A fost așa de bine! Măcar o dată pe an îmi permit să îmi iau o minivacanță de ziua națională a României. Chit că suntem prăpădiți, săraci, vai de noi, dar măcar o zi să ne mândrim că suntem români. În amintirea vremurilor glorioase...

This is the way i feel right now..

I'm goin' home tomorrow. So I feel good! :)

This is the way i feel right now..

E o senzație tare ciudată când toți spun despre tine că ești o persoană de ținut aproape, dar toată lumea te îndepărtează....

Prima ninsoare.

Mereu mă simt ca un copil când prima ninsoare deschide sezonul de iarnă. De ce? Pentru că mă duce cu gândul la Crăciun, vacanță (mult dorită în perioada asta), brad, colinde, Hrușcă, frig, ger, bulgări de zăpadă, distracție, vin fiert, familie... Pe scurt, relaxare totală!

Pentru că totuși încă nu e vacanță, trebuie să revin la proiectele atât de obligatorii de la facultate.... Să fie cu spor.

Târg de Crăciun... :)

De ieri am început la asociația Green and Wild , unde sunt și eu voluntară, un program de atelier de creație, unde putem veni cu toții cu materiale reciclabile sau care nu le mai folosim acasă, sau ac cu ață, șnururi &stuff, pentru creare de obiecte noi, cu scopul de a le vinde într-un târg de Crăciun, iar banii colectați se vor strânge pentru acțiuni de caritate viitoare. Eu am început să fac brățări, cu verde, alb și roșu. Poze vor veni zilele următoare, căci se aude un photoshooting pentru promovarea activității. Can't wait for it! :X

Astăzi....

... pentru că am avut o pauză de 2 ore între cursuri, am fost să mănânc la cantină, apoi am savurat un ștrudel într-un părculeț de lângă facultate. Vremea de afară era prea faină, ca să nu te oprești puțin să te alinți. În timp ce mâncam, vreo 30 de vrăbiuțe s-au adunat pe lângă mine, ciripind gălăgios, vrând să mă anunțe parcă că vor să împart ”papa meu bun” cu ele. Pentru că au venit între timp și niște porumbei să le susțină, m-am lăsat pradă lor, și am lăsat să curgă câteva firmituri... Erau atât de bucuroase!

M-am săturat de...

M-am săturat de toate standardele lumii actuale. M-am săturat să văd toate ”domnișoarele” de 5-8 cum se așteaptă una pe alta ”la colț” dimineața pentru a-și fuma țigara, pentru a se ”mobiliza” să intre la ore, unde nu vor sta decât maxim jumătate de program, că deh, școala e prea grea și nu vrea decât să te prostească.

M-am săturat de modul în care se încep toare ”relațiile” actuale: nu pentru că ești frumoasă (acea frumusețe interioară, care radiază în caracterele exterioare), ci pentru că ai un număr de sutien cât mai mare (updatat la medic, ca să fii mai sexy); nu pentru că există acea ”compatibilitate” în gusturi, hobby-uri, pentru că efectiv ai ce vorbi cu acea persoană, ci pentru că ai mașini și conturi nenumărate...

M-am săturat să văd cum majoritatea examenelor nu sunt luate pe bune, în sensul că persoana în cauză chiar și-a dat interesul să înțeleagă materia, să o învețe, pentru că i-a plăcut, ci sunt luate datorită metodelor actuale de copiat, care se upgradează pe zi ce trece..

Dar eu încă nu m-am săturat să lupt împotriva curentului actual, pentru că încă mai cred în sistemul de valori propriu. Încă!

E noiembrie, joi...

E toamnă, e mai frig, e ziua mai scurtă, totul se pregătește de hibernare... Iar mintea mea se trezește pentru parțialul de săptămâna viitoare. Și pentru pregătirea de la asociație!

Gânduri de seară...

E început de noiembrie. Incredibil de repede trece timpul... Momentele, lucrurile, prietenii actuali devin trecut, și după o perioadă se înlocuiesc, realizezi că de fapt sunt de neînlocuit, încerci să te reîntorci, uneori îți iese, alteori nu... Altă dată te trezești tu dat deoparte, pentru simplu fapt că nu mai îndeplinești cerințele actuale..  Life is so complicated...

Aseară am ieșit cu o parte din colegii de facultate în oraș, pentru a marca momentul Halloween-ului... A fost o atmosferă frumoasă. La fel a fost și azi dimineață, la ore, când toți eram foarte obositi :)

Acum, după o odihnă lungă, e rândul temelor viitoare, care parcă nu se mai termină...

Don't try to save yourself, the circle is complete...

Cerc? Ce cerc? Cercul examenelor! Incep săptămâna viitoare parţialele semestrului întâi. Oarecum am emoţii, pentru că nu ştiu cum vor fi (grele,  uşoare, cu note mari, mici, etc.... ).Dar acum e mai ok, pentru că totuşi ştiu acum ce înseamnă un examen la facultate. ;)


Acum, spre seara, e program de relaxare. Toată lumea zâmbește când îmi vede unghiile roz...

Ca la 20 de ani...

...nu-i niciodată. Sau poate fi întotdeauna. Depinde de ce îţi doreşti. Suntem tineri, ce ne pasă, când viaţa e aşa frumoasă?

Ne pasă. Pentru că fiecare vârstă are problemele ei. Pentru că fiecare generaţie are specificul ei. Pentru că fiecare este unic!

This is the way i feel right now..

În seara aceasta mă simt ciudat, şi nu pot defini foarte bine cauza. Simt că mi-e dor nespus de ceva. Dar nu ştiu prea bine de ce. O fi o persoană, un obiect, un gust, o emoţie... Nu ştiu. Dar un dor nebun mă stăpâneşte. O fi iarna ce bate la uşă prea devreme de vină?

Astăzi....

Astăzi e vineri. Unii se bucură că începe weekendul. Eu mă pot lăuda că l-am început de aseară. Am fost la retro party cu colegi şi prieteni. O seară chiar funny.

Astăzi, deşi e frig afară şi nici soarele nu îşi desfăşoară activitatea zilnică pe un cer senin, simt ca azi va fi o zi frumoasă. Ce vă doresc şi vouă!

Amestec de toamna...:)

The new life started again... Cursuri, orare, abonamente, vizări de carnete, legitimaţii, permise, cazare, cărţi, emoţii, revederi,  colegi noi, .... Aşa e reprezentată, pe scurt, atmosfera unui nou început an universitar. Prin astfel de stări am trecut şi eu. Şi e frumos!

Pe zi ce trece, se lasă din ce în ce mai răcoare peste culmile Clujului. Dar nu mă sperii. Octombrie rămâne în continuare luna mea favorită. Un posibil motiv e şi apropierea cu paşi repezi a aniversării zilei mele de naştere... Mă simt iar ca un copil!

E sofisticată, mă!

Şi iată că am ajuns la finalul vacanţei de vară, nu aşa de mare precum se spune. A fost o vară hot, din atâtea puncte de vedere! Am reuşit să scap de majoritatea restanţelor, în cadrul "olimpiadei" de toamnă, mi-am vizitat bunicii, şi nu în ultimul rând m-am întâlnit cu prietenii mei dragi, foşti colegi de liceu, alături de care am petrecut clipe minunate.


În perioada următoare, se "pregăteşte" începerea unui nou an universitar. Cazări, cămine, colegi noi şi vechi, emoţii, cursuri, seminarii, laboratoare, distracţie: o parte din cuvintele ce vor fi la ordinea de zi. Dar totul va fi bine!

This is the way i feel right now..

Ultimul examen din anul I se apropie cu paşi repezi, iar eu adorm cu cărţile în braţe pe muzica lui Mika.. :)

Conserva, hrana de bază a stundentului!

Cu toţii ştim mirosul pachetului primit în studenţie de la părinţi, impregnat cu mirosul "cuibului" de acasă, ce conţine borcane de zacuscă, dulceaţă, plăcinte de la bunica, alte bunătăţi gătite de mama şi multe alte surprize pregătite, de ce nu, şi de tata. Cu toţii ştim bucuria şi nostalgia parcă de copil dobândite atunci când suntem anunţaţi că vom primi în curând un pachet de acasă...

Pentru a mai trăi şi în următorul an universitar aceleaşi senzaţii, gusturi, sentimente, în această perioadă pregătesc cot la cot cu restul familiei "artileria de iarnă", adică borcanele cu zacuscă, dulceaţă & co. Ieri şi azi a fost rândul unei zacuşti de vinete. A iesit... delicioasă! :)

This is the way i feel right now..

In sfârşit, pot spune că mă pot bucura de vacanţă. Sesiunea de restanţe, denumită intern şi olimpiadă, s-a terminat destul de bine, iar acum este momentul unei mici relaxări. O relaxare activă, ce implică plimbări, drumeţii, filme, muzică, distracţie şi... Java. Pentru că ştiu la fel ca tine că viitorul nostru e-n fiecare zi de mâine. Dar am început de azi! Aşa că, pentru că plouă, revin la puţină programare. See you later!! :)

Toamna se numără bobocii....

....şi restanţierii de la UTCN. Pentru că în orice clădire a universităţii vei găsi în decursul acestei săptămâni zeci de studenţi topiţi de căldură, obosiţi şi sătui să stea o vacanţă să înveţe, cu gândul la ceilalţi, care poate se relaxează.


Printre aceşti studenţi m-am aflat şi eu azi. Nu este printre cele mai placute senzaţia pe care o ai când vii la un examen la început de septembrie, dar faptul că te uiţi în stânga şi in dreapta şi vezi câte un coleg, doi sau poate mai mulţi, trece mai uşor.

Din fericire, sesiunea din toamnă se termină mâine, să sperăm că bine, şi apoi urmează şi rândul nostru să ne relaxăm. Cine se relaxează la urmă se relaxează mai bine!! :)

Astăzi....

Astăzi mă simt liberă. Nu că nu aş fi în rest, dar îmi simt gradul de libertate destul de ridicat. Mă simt liberă să ascult muzică, să fredonez până sperii lumea din jur cu vocea mea, să dansez, să mă "prostesc" dansând, să stau să citesc orice in afară de cărţi tehnice, să urc într-un autobuz, să cobor la următoarea staţie şi să mă urc în următorul de acelaşi tip, pentru că abonamentul moca de la RATUC mi-o permite, să mă întâlnesc cu colegi pe autobuz pe care nu i-am văzut de atâta timp şi să vorbim, să merg într-un părculeţ de joacă pentru copii (deşi sunt mare, tot mi-e oarecum dor de copilărie), să..., să...., să..... . Pentru că mă simt bine. Pe scurt, sunt liberă să TRĂIESC!!!!!

Şi totuşi, România nu se duce de râpă..

Zilele trecute, pe tren, la un moment dat mi se făcuse foame. În timp ce mâncam un sandwich pregătit de acasă, trece controlorul să vadă cine a mai urcat. Mă vede că mănânc şi, spre surprinderea mea, îmi urează poftă bună.


Astăzi. când să merg spre un fabulos examen, stăteam în staţie să aştept un autobuz. Când să urc, un domn se opreşte în faţa mea şi îmi oferă un bilet compostat. Pentru că tocmai îmi reînoisem abonamentul şi nu aveam nevoie, l-am oferit unei persoane din spatele meu.


Iată dovada că totuşi mai există speranţe de "normalism" în România. Tot respectul meu pentru aceste două persoane. Lucrurile mărunte pe care le fac ar trebui promovate mai des în ţară, pentru că contează enorm pentru restul lumii!!

I'm coming back!

Dupa o luuungă vacanţă de vară, în care efectiv m-am topit de cald, am revenit cu forţe proaspete printre rândurile acestui blog.


De-a lungul vacanţei, nu mă pot lăuda că am călătorit prin ţări străine, că am citit sute de cărţi (bine, am invăţat... puţin pentru toamnă), ci pot să spun că m-am relaxat alături de prieteni, familie şi de ce nu, alături de pisicuţa mea. Ah, şi să nu uit: am mai încercat reţete noi, pe care le voi posta in viitorul apropiat.


Revenind la cărţi, şi în principal la cele din domeniul tehnic, îmi anunţ si eu prezenţa la "olimpiada" de toamnă a universităţii, ca orice student politehnist care se respectă. Rezultatele se vor afla pe parcurs. Să fie cu noroc!

Acasa+Cald+Sesiune

Pentru a scăpa de vremea caniculară din Cluj, am decis să vin acasă, unde sigur e mai răcoare. Dar am dat peste o ploaie torenţială. Dar m-a ajutat această vreme, pentru a sta în casă şi a învăţa pentru următorul examen.


Momentan, îmi doresc să se termine sesiunea (mai am 2 saptămâni), să îmi iau rucsacul în spate şi gaşca de prieteni şi să merg în excursii prin zona în care locuim... :) It will be an extraordinary summer!

This is the way i feel right now

A venit vara. Şi e fain! Doar că e foarte cald, şi, în plus, am şi examene. Ca să trec cu bine de ele, şi să fac faţă căldurii, imi "pierd timpul" pe la sala de lectură. Momentan, totul decurge destul de bine.
Luni, după examenul de la programare, vreau să merg ACASĂ! Din nou! Aşa că dragi părinţi pregătiţi-vă stomacul, iar dragă Pufica, pregăteşte-te şi tu de plicul tău preferat. :)

              

Time is running..

Zilele astea am tot văzut poze pe facebook de la festivitatea de absolvire si de de la banchetul liceului meu. Parcă a trecut o veşnicie de când le-am avut şi eu, deşi nu e decât un an. Mi-e dor de unii foşti colegi!

Examenul de ieri a trecut bine; pentru a sărbători, mi-am făcut cartofi prăjiţi şi hamsii, cum nu am mai mâncat de altă veşnicie. Presupun că toată lumea ştie să facă cartofi prăjiţi, deci vă explic cum se fac hamsiile. (am preluat reţeta de pe net).

În primul rând, dacă hamsiile sunt congelate, lăsaţi-le să se decongeleze, astfel încât să aibă temperatura camerei. Într-o farfurie am pus făină amestecată cu sare. Fiecare peştişor l-am trecut prin amestec, şi apoi l-am pus în altă farfurie. După ce i-am pregătit pe toţi, i-am prăjit în tigaia cu ulei încins în prealabil. Simplu, nu?

Azi am încercat o reţetă nouă. Am prăjit separat câteva ciuperci şi vreo 2-3 cartofi. Apoi i-am pus împreună, cu puţin ulei. Am lăsat vreo 5-10 minute, apoi am adăugat sos de roşii din conservă şi am mai lăsat încă vreo 10 minute. A ieşit delicios!

This is the way i feel right now

Azi mă simt bine. Am avut un weekend pe cinste. Ieri am făcut un raliu cu biciclete (închiriate doar cu buletinul) prin Cluj, iar azi am participat la Olimpiada Trăsniţilor. A fost funny :D

Mâine am examen, din nou. Să fie cu succes!

This is the way i feel right now

Am uitat cum e să stai in pat, când plouă afară, să citeşti o carte sau pur şi simplu să stai...

This is the way i feel right now

Acum, că a trecut cu bine primul examen din sesiune, trebuie şi puţină relaxare!


Somn Uşor!

Supravieţuire (Every day I'm shuffling)

Îmi cer scuze pentru întârziera postării reţetei de pizza, datorată lipsei de timp şi, mai pe nou, lipsei internetului din cămin.

Acasă, după cum îmi propusesem, am reuşit să fac o pizza imensă. Iată reţeta:

• am dat drumul la cuptor, să se încălzească;
• am pregătit, pe farfurii separate, ingredientele: ciuperci, ardei copţi (trecute prin maşina de tocat), măsline tăiate felii subţiri, salam uscat, cartofi (tătate cubuleţe), porumb şi sos de roşii de la conservă,
  şi nu în ultimul rând caşcaval dat pe răzătoare;
• am pregătit tava, ungând-o cu ulei, apoi punând o foaie de copt.
• blatul se poate face în diferite moduri: se poate face clasic, ca în cartea de bucate, se poate face în maşina de copt pâine (există şi o reţetă specială de blat de pizza), se poate cumpăra din supermarket, sau, de urgenţă, se poate înlocui cu felii de pâine. Se pun feliile de pâine una lângă alta pe toată suprafaţa tăvii, cu coaja înmuiată in prealabil în lapte, iar "golurile" se umplu cu bucăţi de miez luate din alte felii. Simplu de făcut, şi rezultat gustos.
• am adăugat deasupra aluatului, pe rând, ingredientele: ciupercile, ardeii, salamul, cartofii, măslinele şi porumbul. La final, am pus caşcavalul şi sosul de roşii;
• am pus tava la cuptor, până când s-a topit caşcavalul. 

 La final, a fost savurată atât de repede, încât nici nu am mai apucat să îi fac poză..

Şi totuşi, România nu se duce de râpă...

Aseară, când mă întorceam cu trenul de acasă, am avut parte de un control al biletului cum nu am mai avut de mult timp. Controlorul a venit în compartiment, şi mi-a cerut să imi verifice biletul, fiind singura ce am urcat în gara respectivă. Mi-a luat mai întâi legitimaţia de transport. S-a uitat la poză, să vadă dacă legitimaţia e a mea, şi apoi la viza anuală.A urmat rândul carnetului de cupoane, să vadă dacă corespund datele de identificare. Ulterior, a ajuns şi la bilet. A văzut că totul e în regulă, mi-a urat călătorie plăcută şi m-a întrebat dacă am nevoie de curent pentru laptopul la care lucram. Am răspuns afirmativ şi i-am mulţumit. După câteva clipe, curiozitatea m-a îndemnat să ies pe hol să văd dacă ceilalţi călători primesc acelaşi tratament. În compartimentul următor, 2 tipi fără bilet încercau să îl mituiască să îi lase să călătorească fără bilet pe o distanţă destul de mică, cum se mai practică uneori. Controlorul a refuzat, şi le-a dat şi amendă.

Văzând că se comportă aşa, am crezut iniţial că este şi supracontrol. Dar nu. Era un simplu controlor corect. Felicitări lui!


Acum, că sunt din nou în Cluj, mă pregătesc să intru în plină sesiune. Nu se anunţă o perioadă foarte uşoară, dar nu trebuie disperat. Vă las pe mâna lui Hitler, care vă prezintă starea unui simplu student la poli, când are o cădere nervoasă înaintea unui examen. Vizionare plăcută! :)

Dor de...

Mi s-a făcut un dor de casă nebun. Mi-e dor de când eram mică, când făceam sute de năzbâtii, şi nu aveam nicio grijă. Mi-e dor de prietenii de acasă, alături de care aş sta acum la poveşti ore întregi. Mi-e dor să fiu din nou mică, să deschid televizorul pe Atomic şi să dansez diferite stiluri, cunoscute doar de mine. Mi-e dor să fac oameni de zăpadă. Mi-e dor să mă prindă ploaia într-un spaţiu deschis, neavând umbrela la mine.

Mi-e dor de cuptorul de pâine de acasă. Mi-e dor de mirosul pâinii de acasa. Mi-e dor să fac pizza acasă, la cuptor, cum nu am mai făcut parcă de secole. E o reţetă aparent personală. Mami, tati, pregătiţi-vă că vin acasă!

Random Power

DE AZI nu mai vreau să îmi mai fac planuri măreţe, pe care ştiu că nu le pot duce la îndeplinire (sau nu în totalitate). Nu vreau să îmi programez totul cu sute de zile înainte, ca apoi sa nu meargă totul după cum am plănuit şi, evident, să mă enervez sau să mă supăr. Prefer să mă folosesc mai des de funcţia "random".

Dacă într-o zi mi se face un dor subit de colegi sau, de ce nu, de prieteni,  îmi doresc să le formez numărul de telefon şi să îi sun să ne întâlnim, chiar dacă poate avem fiecare altceva în plan. Totul se poate recupera în timpul imediat următor. Poate părea că va fi o criză te timp, dar merită. Că vor rămâne amintiri plăcute.

Vreau să mă bucur mai mult de tot ce mă înconjoară. Dacă, în drumul meu grăbit, trec pe lângă un copac înflorit sau pe lângă geamul deschis al unei bucătării în care se găteşte, vreau să mă opresc câteva clipe să simt mirosul atrăgător. Dacă cineva îmi cere ajutorul, vreau să il ajut. Ştiu, am şi eu grijile, problemele mele, dar faptul că nu sunt singura în dificultăţi şi, în plus, faptul că ajut pe cineva, mă face să trec mai uşor peste cele personale. Dacă un prieten vechi, cu care nu am vorbit de mult timp, mă sună şi îmi spune în telefon "Ce mai faci? Mi-e dor de tine!" îmi vine să sar în sus de bucurie, şi mă simt precum pisica mea, când o alint sau când ii dau un plic de hrană umedă, pe care pur şi simplu îl adoră.

Şi ce dacă mâine e luni? Ziua de mâine în general poate părea imposibilă, prin tot ce ai de făcut. Dar în 24 de ore vei zice: "uite că totuşi a trecut şi această zi!". Aşa că relaxează-te, că totul va fi bine!

This is the way i feel right now

Zilele trecute, când ascultam această piesă, ochii îmi cad pe unul dintre sutele de commenturi: " Only Chuck Norris know their names".

But does somebody know who I really am?

Terminatoarea de examene?

Am scăpat și de examenul din dimineața asta. Cât de bine, vom vedea (sper) în curând.Acum urmează relaxare, treabă, mâncare, odihnă... Am o zi  încărcată astăzi..  Dar faină.

Where the rubber meet the road
Where the hot meet the cold
The spirit meet the soul
The young meet the old
I say truth be told
I got somethin' on my mind
Y'all gotta know... :)

The day before the exam

Am ajuns mai devreme acasă, după orele de dimineaţă. Din nou. mi-era foame. :D Pentru asta, mi-am făcut o salată, pe care tocmai am terminat-o de savurat. Am pus o căpăţână de salată, o legătură de ceapă şi una de mărar (cumpărate de la piaţă), porumb dulce (de la conservă, cumpărată de la magazin), ulei, oţet şi sare. A fost delicioasă.


Acum urmează pregătirea pentru examenul de mâine. De cea psihică, mentală mă ocup acum. Pentru asta, merg imediat la sala de lectură. Să fie cu spor!

This is the way i feel right now

Am redescoperit piesa printr-un coleg de facultate. Şi de atunci nu mă mai opresc din ascultat.

Long day, but definitely beautiful

Azi am avut o zi încărcată. De dimineaţă m-am trezit cu un chef nebun de a... învăţa. Motivată probabil de examenul de sâmbătă. :) Pentru aceasta, mi-am luat lucrurile şi am plecat la sala de lectură de pe palierul căminului în care locuiesc. După o bucată de timp, mă sună o colegă de cameră să mă întrebe dacă mai am numărul de telefon al tipei la care ne tundem de obicei. Am stat câteva clipe şi m-am gândit: eu de ce să nu îmi fac o schimbare? Aşa că am luat-o de braţ şi am mers să ne aranjăm.

După coafor, am mers direct la seminarul şi laboratorul ce îl aveam în program astăzi. Când am ajuns acasă, mi-era o foame parcă de lup. Aşa că mi-am făcut spaghetti, precum mi-am propus aseară. Şi mi-au ieşit chiar bune. 

Pe scurt, iată ce am făcut.

• am pus o oală cu apă şi puţină sare la fiert pentru spaghetti;
• când fierbea apa, am adăugat pastele şi am lăsat să fiarbă aproximativ 10 minute;
• pe un alt ochi, am pus într-o tigaie câteva bucăţi de carne din pachetul de acasă (nu era gătită, era doar puţin afumată);
• după ce s-a prăjit (nu am lăsat mult, vreo 2-3 minute), am adăugat conserva de roşie si un vârf de cuţit de oregano.

Simplu si gustos!

Am continuat apoi cu temele pe mâine. Acum, că am terminat, trebuie şi puţină relaxare! :)

So, let's start!

Aşadar şi prin urmare, m-am decis: mâine vreau să fac spaghetti sau mini pizza. Am găsit nişte reţete simple pe internet.

Revin mâine cu detalii despre noua aventură! Noapte bună!

Călătoriile cu trenul: oportunităţi noi?

Mereu, când merg acasă, păţesc aproape la fel:  privesc puţin în urmă, observ cum mi-am petrecut timpul în zilele aparent banale, pustii, obişnuite sau cum vrei să spui. Mă hotărăsc în sinea mea: de maine (sau de când revin in Cluj) mănânc mai sănătos, mai multă mâncare gătită, fac mai mult sport, învăţ mai mult, dorm mai mult, să petrec mai mult timp cu mine însămi. Pe scurt, de mâine devin mai SELFISH, în sensul bun al cuvântului. Dar azi nu, te rog eu mult, nu! DE MÂINE incepem sigur!

Astăzi, pe tren, un timp am stat "lenevind" cu căştile în urechi. Din lista lungă de piese, amestecată bine de shuffle, s-a nimerit la un moment dat "Guess Who- Manifest". Şi am decis că DE MÂINE este de fapt AZI si ACUM.

Nu vreau să mai amân niciun plan, nicio dorinţă, niciun ţel. Vreau să am mai multă grijă de MINE. Aşa că de mâine (ca mai sunt doar 17 minute din astăzi, se întelege) voi merge mai des la piaţă să cumpăr ingrediente mai naturale, ca apoi să merg mai des la oficiu să incerc reţete simple, dar gustoase (sunt totuşi studentă, nu am foarte mul timp la dispoziţie).Să nu uit şi de ore! Pentru asta, voi încerca să învăţ mai mult şi mai optimizat.

Într-un final, vreau să imi fac un grup de prieteni apropiaţi, alături de care voi trăi cele mai frumoase viitoare amintiri! Păi omul ori e sociabil ori nu mai e! Nu-i aşa?