This is the way i feel right now

A venit vara. Şi e fain! Doar că e foarte cald, şi, în plus, am şi examene. Ca să trec cu bine de ele, şi să fac faţă căldurii, imi "pierd timpul" pe la sala de lectură. Momentan, totul decurge destul de bine.
Luni, după examenul de la programare, vreau să merg ACASĂ! Din nou! Aşa că dragi părinţi pregătiţi-vă stomacul, iar dragă Pufica, pregăteşte-te şi tu de plicul tău preferat. :)

              

Time is running..

Zilele astea am tot văzut poze pe facebook de la festivitatea de absolvire si de de la banchetul liceului meu. Parcă a trecut o veşnicie de când le-am avut şi eu, deşi nu e decât un an. Mi-e dor de unii foşti colegi!

Examenul de ieri a trecut bine; pentru a sărbători, mi-am făcut cartofi prăjiţi şi hamsii, cum nu am mai mâncat de altă veşnicie. Presupun că toată lumea ştie să facă cartofi prăjiţi, deci vă explic cum se fac hamsiile. (am preluat reţeta de pe net).

În primul rând, dacă hamsiile sunt congelate, lăsaţi-le să se decongeleze, astfel încât să aibă temperatura camerei. Într-o farfurie am pus făină amestecată cu sare. Fiecare peştişor l-am trecut prin amestec, şi apoi l-am pus în altă farfurie. După ce i-am pregătit pe toţi, i-am prăjit în tigaia cu ulei încins în prealabil. Simplu, nu?

Azi am încercat o reţetă nouă. Am prăjit separat câteva ciuperci şi vreo 2-3 cartofi. Apoi i-am pus împreună, cu puţin ulei. Am lăsat vreo 5-10 minute, apoi am adăugat sos de roşii din conservă şi am mai lăsat încă vreo 10 minute. A ieşit delicios!

This is the way i feel right now

Azi mă simt bine. Am avut un weekend pe cinste. Ieri am făcut un raliu cu biciclete (închiriate doar cu buletinul) prin Cluj, iar azi am participat la Olimpiada Trăsniţilor. A fost funny :D

Mâine am examen, din nou. Să fie cu succes!

This is the way i feel right now

Am uitat cum e să stai in pat, când plouă afară, să citeşti o carte sau pur şi simplu să stai...

This is the way i feel right now

Acum, că a trecut cu bine primul examen din sesiune, trebuie şi puţină relaxare!


Somn Uşor!

Supravieţuire (Every day I'm shuffling)

Îmi cer scuze pentru întârziera postării reţetei de pizza, datorată lipsei de timp şi, mai pe nou, lipsei internetului din cămin.

Acasă, după cum îmi propusesem, am reuşit să fac o pizza imensă. Iată reţeta:

• am dat drumul la cuptor, să se încălzească;
• am pregătit, pe farfurii separate, ingredientele: ciuperci, ardei copţi (trecute prin maşina de tocat), măsline tăiate felii subţiri, salam uscat, cartofi (tătate cubuleţe), porumb şi sos de roşii de la conservă,
  şi nu în ultimul rând caşcaval dat pe răzătoare;
• am pregătit tava, ungând-o cu ulei, apoi punând o foaie de copt.
• blatul se poate face în diferite moduri: se poate face clasic, ca în cartea de bucate, se poate face în maşina de copt pâine (există şi o reţetă specială de blat de pizza), se poate cumpăra din supermarket, sau, de urgenţă, se poate înlocui cu felii de pâine. Se pun feliile de pâine una lângă alta pe toată suprafaţa tăvii, cu coaja înmuiată in prealabil în lapte, iar "golurile" se umplu cu bucăţi de miez luate din alte felii. Simplu de făcut, şi rezultat gustos.
• am adăugat deasupra aluatului, pe rând, ingredientele: ciupercile, ardeii, salamul, cartofii, măslinele şi porumbul. La final, am pus caşcavalul şi sosul de roşii;
• am pus tava la cuptor, până când s-a topit caşcavalul. 

 La final, a fost savurată atât de repede, încât nici nu am mai apucat să îi fac poză..

Şi totuşi, România nu se duce de râpă...

Aseară, când mă întorceam cu trenul de acasă, am avut parte de un control al biletului cum nu am mai avut de mult timp. Controlorul a venit în compartiment, şi mi-a cerut să imi verifice biletul, fiind singura ce am urcat în gara respectivă. Mi-a luat mai întâi legitimaţia de transport. S-a uitat la poză, să vadă dacă legitimaţia e a mea, şi apoi la viza anuală.A urmat rândul carnetului de cupoane, să vadă dacă corespund datele de identificare. Ulterior, a ajuns şi la bilet. A văzut că totul e în regulă, mi-a urat călătorie plăcută şi m-a întrebat dacă am nevoie de curent pentru laptopul la care lucram. Am răspuns afirmativ şi i-am mulţumit. După câteva clipe, curiozitatea m-a îndemnat să ies pe hol să văd dacă ceilalţi călători primesc acelaşi tratament. În compartimentul următor, 2 tipi fără bilet încercau să îl mituiască să îi lase să călătorească fără bilet pe o distanţă destul de mică, cum se mai practică uneori. Controlorul a refuzat, şi le-a dat şi amendă.

Văzând că se comportă aşa, am crezut iniţial că este şi supracontrol. Dar nu. Era un simplu controlor corect. Felicitări lui!


Acum, că sunt din nou în Cluj, mă pregătesc să intru în plină sesiune. Nu se anunţă o perioadă foarte uşoară, dar nu trebuie disperat. Vă las pe mâna lui Hitler, care vă prezintă starea unui simplu student la poli, când are o cădere nervoasă înaintea unui examen. Vizionare plăcută! :)

Dor de...

Mi s-a făcut un dor de casă nebun. Mi-e dor de când eram mică, când făceam sute de năzbâtii, şi nu aveam nicio grijă. Mi-e dor de prietenii de acasă, alături de care aş sta acum la poveşti ore întregi. Mi-e dor să fiu din nou mică, să deschid televizorul pe Atomic şi să dansez diferite stiluri, cunoscute doar de mine. Mi-e dor să fac oameni de zăpadă. Mi-e dor să mă prindă ploaia într-un spaţiu deschis, neavând umbrela la mine.

Mi-e dor de cuptorul de pâine de acasă. Mi-e dor de mirosul pâinii de acasa. Mi-e dor să fac pizza acasă, la cuptor, cum nu am mai făcut parcă de secole. E o reţetă aparent personală. Mami, tati, pregătiţi-vă că vin acasă!

Random Power

DE AZI nu mai vreau să îmi mai fac planuri măreţe, pe care ştiu că nu le pot duce la îndeplinire (sau nu în totalitate). Nu vreau să îmi programez totul cu sute de zile înainte, ca apoi sa nu meargă totul după cum am plănuit şi, evident, să mă enervez sau să mă supăr. Prefer să mă folosesc mai des de funcţia "random".

Dacă într-o zi mi se face un dor subit de colegi sau, de ce nu, de prieteni,  îmi doresc să le formez numărul de telefon şi să îi sun să ne întâlnim, chiar dacă poate avem fiecare altceva în plan. Totul se poate recupera în timpul imediat următor. Poate părea că va fi o criză te timp, dar merită. Că vor rămâne amintiri plăcute.

Vreau să mă bucur mai mult de tot ce mă înconjoară. Dacă, în drumul meu grăbit, trec pe lângă un copac înflorit sau pe lângă geamul deschis al unei bucătării în care se găteşte, vreau să mă opresc câteva clipe să simt mirosul atrăgător. Dacă cineva îmi cere ajutorul, vreau să il ajut. Ştiu, am şi eu grijile, problemele mele, dar faptul că nu sunt singura în dificultăţi şi, în plus, faptul că ajut pe cineva, mă face să trec mai uşor peste cele personale. Dacă un prieten vechi, cu care nu am vorbit de mult timp, mă sună şi îmi spune în telefon "Ce mai faci? Mi-e dor de tine!" îmi vine să sar în sus de bucurie, şi mă simt precum pisica mea, când o alint sau când ii dau un plic de hrană umedă, pe care pur şi simplu îl adoră.

Şi ce dacă mâine e luni? Ziua de mâine în general poate părea imposibilă, prin tot ce ai de făcut. Dar în 24 de ore vei zice: "uite că totuşi a trecut şi această zi!". Aşa că relaxează-te, că totul va fi bine!

This is the way i feel right now

Zilele trecute, când ascultam această piesă, ochii îmi cad pe unul dintre sutele de commenturi: " Only Chuck Norris know their names".

But does somebody know who I really am?