Ipoteza: ia una bucata filmulet de pe internet, care vrei sa se intample si in viata reala.
Concluzie: toata lumea este happy, chit ca autobuzul este plin.
Demonstratia? Simpla. In seara asta, din statia de la facultate, asteptam un autobuz catre casa, autobuz asteptat de alti.. destul de multi tineri. Cand a ajuns in statie, cu totii ne-am urcat, si stateam atat de inghesuiti, incat abia puteam respira. Primul meu gand a fost... sa ma enervez, dar cand am auzit cativa tineri mai "dusi cu pluta", asa ca mine, incepand sa faca poante, m-a pufnit rasul. La fel ca pe toti pasagerii din autobuz. Pe langa faptul ca toti radeam ca trebuia sa ne tinem unul de altul sa nu picam pe jos, efectiv la un moment dat radeam cu totii in nestire. La final cu totii ne-am imbratisat cu "coechipierul" de tinut in picioare.
Iata unul din marile motive pentru care ador acest oras in care stau acum, chit ca facultatea la care am veni e cum e... Iar acum merg catre cel de-al doilea motiv, asociatia din care fac parte, de care m-am indragostit din ce in ce mai mult...
Un comentariu:
Rasul este distanta cea mai mica dintre doi oameni....
Trimiteți un comentariu