Mi s-a făcut un dor de casă nebun. Mi-e dor de când eram mică, când făceam sute de năzbâtii, şi nu aveam nicio grijă. Mi-e dor de prietenii de acasă, alături de care aş sta acum la poveşti ore întregi. Mi-e dor să fiu din nou mică, să deschid televizorul pe Atomic şi să dansez diferite stiluri, cunoscute doar de mine. Mi-e dor să fac oameni de zăpadă. Mi-e dor să mă prindă ploaia într-un spaţiu deschis, neavând umbrela la mine.
Mi-e dor de cuptorul de pâine de acasă. Mi-e dor de mirosul pâinii de acasa. Mi-e dor să fac pizza acasă, la cuptor, cum nu am mai făcut parcă de secole. E o reţetă aparent personală. Mami, tati, pregătiţi-vă că vin acasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu